José H. Prado Flores, cunoscut și sub numele de Pepe Prado, este fondatorul Școlii de Evanghelizare Sfântul Andrei.
Este autorul celor 41 de cărți în care vorbește despre Biblie, evanghelizare și reînnoirea în Spiritul Sfânt. A scris 16 cursuri pentru Școliile Sfântul Andrei din întreaga lume.
A predicat în 56 de țări, inclusiv și în Vatican. A slujit împreună cu părintele Emiliano Tardif, au scris împreună trei cărți, dintre care cea mai cunoscută este „Mărturisesc: Isus trăiește!”, fiind tradusă în 25 de limbi.
Mărturia vieții mele
Aproape am pus capăt formării mele în anul 1971. Experiența mea spirituală a fost satisfăcătoare și am trăit în credința că viața din belșug este rezervată pentru o altă lume. În realitate nu am avut așteptări mari, pentru că am crezut în ceea ce este posibil. M-am simțit bine și nu am avut nevoie de mântuire, sau mai mult de asta, am crezut că mântuirea este pentru cei care au păcate mari și eu cu siguranță nu sunt între ei. Nu am produs păcate scandaloase, dar aveam în mine cel mai rău păcat: fariseismul.
În noiembrie 1971 a venit un grup ciudat în Centrul Spiritual „Înălțimea”, unde am trăit atunci. Au cântat cu brațele ridicate și mie mi s-a părut că au vorbit cu Dumnezeu parcă ar fi văzut pe cel Nevăzut. Într-adevăr mi-au atras atenția, dar aceste semne exterioare erau ciudate pentru credincioșia mea rigidă, formală, pe care am considerat-o mai profundă decât a lor. În ciuda acestui fapt, ceva a atras imaginația mea: bucuria lor imensă. Mi s-a părut că sunt nebuni, dar satisfăcuți, eu nu eram nebun dar nici nu eram mulțumit. Așa de simplu au putut să explice Cuvântul lui Dumnezeu că mi-au atins inima. În acele vremuri am învățat Biblia ca și profesor și am încercat să captivez atenția elevilor mei. Acei oameni simpli fără nicio pregătire profesională au reușit să ajungă la inimile ascultătorilor, inclusiv au cucerit și inima mea.
În acea seară am stat în primul rând, predicatorul s-a uitat la mine și a spus: „Nu trebuie să fii bun ca Dumnezeu să te iubească, El te iubește fiindcă este El bun. Te iubește cu o dragoste necondiționată”. Această propoziție a rupt în mine ultima barieră și când a întrebat cine dorește să primească botezul în Spiritul Sfânt, fără curaj dar m-am prezentat. Au venit la mine doi americani, care s-au rugat în limba engleză, iar eu am început să plâng în prezența zguduitoare a Domnului și am repetat o singură propoziție: Eu nu sunt capabil, dar Tu ești (capabil)! Am vrut să spun lui Dumnezeu că eu nu am reușit să ajung la El prin toate eforturile, cunoștințele și jertfele mele, dar El este capabil să ajungă la mine.
În acel moment am fost umplut de Spiritul Sfânt care a transformat viața mea. S-a întâmplat prima mea convertire, Dumnezeu m-a transformat din fariseu în fiul Lui. Pentru un om care ține legea, e drept, este mai greu să devină fiu, decât pentru un păcătos să devină drept. Dacă Dumnezeu a putut să facă această lucrare în mine, poate să o facă în oricine.
Dumnezeu aici mi-a dezvăluit chemarea și trimiterea mea. M-a chemat pentru evanghelizare, pe un laic din Biserică, așa că în câteva luni am început să evanghelizez. Spiritul Sfânt m-a făcut martorul Lui și am mers la diferite grupuri din orașul Mexic ca să învăț despre Biblie, fiindcă am avut deja pregătire biblică.
Fiindcă munca în evanghelizare a fost din ce în ce mai multă, m-am hotărât să-mi dau demisia la Institutul Biblic și să folosesc timpul meu numai pentru a ține predici în mai multe orașe din țară. Așa am început munca și în America Latină și în Statele Unite.
Dacă presupunem că un evanghelizator nu evanghelizează direct, ci formează evanghelizatori ca să ajungă Vestea bună cât mai departe în lume, atunci pot să zic că s-a născut în inima mea ideea despre formarea evanghelizatorilor. În vara anului 1980 am început primul curs într-o casă bătrână, în circumstanțe modeste unde am avut spațiu pentru 44 de persoane, până la urmă au venit 42 dintre care 2 erau preoți. Cursul a durat o săptămână iar mulțumită experiențelor lui Bill Finke, am învățat să evanghelizăm. Așa a fost înființată prima școală de evanghelizare, numită „Școala Apostolilor”.
Astfel am primit a doua chemare: nu numai am evanghelizat, dar am și format evanghelizatori. Am învățat că munca trebuie făcută în grup, altfel nu vom reuși. Nu era muncă de o persoană ci pentru mai mulți.
În anul 1990 m-am adaptat la Planul de Evanghelizare 2000, cu cei de la Directoratul din America Latină. Am început să multiplicăm Școlile de Evanghelizare și să clarificăm monitorizarea și hrănirea lor. Atunci viziunea mea s-a lărgit. Sarcina mea a devenit să formez oameni care mai apoi să poată ei înșiși să înființeze școli.
În 1994 sămânța de muștar a răsărit și a crescut din ea copacul Școala de Evanghelizare Sfântul Andrei, ca să ajungă crengile la 58 de țări, și mai mult de 2000 de școli, care împărtășesc aceași viziune, metodologie și program de formare.
tradus de: Valkai Ildikó și Rugină Gabi (originalul în spaniolă)
